Evoluţia acestui colaps evidenţiază coordonate critice care nu pot fi ignorate: Atlassib a fost, timp de 33 de ani, principala punte de legătură între românii plecaţi la muncă şi familiile lor, operând o reţea vastă în peste 10 ţări europene. La apogeu, compania gestiona o flotă impresionantă de peste 400 de vehicule; dispariţia acestora de pe rutele internaţionale va crea un dezechilibru masiv pe piaţa transporturilor.
Astăzi sute de angajaţi şi familiile lor se confruntă astăzi cu spectrul şomajului, în timp ce activele grupului, de la media la imobiliare, par să urmeze aceeaşi traiectorie a declinului. Statul român nu poate rămâne un simplu spectator la prăbuşirea acestui sector vital. Succesul unei guvernări se măsoară în capacitatea de a anticipa şi gestiona astfel de crize economice care afectează direct drepturile cetăţenilor.
Este momentul ca autorităţile să intervină nu doar prin monitorizarea falimentului, ci prin soluţii concrete de protejare a pasagerilor şi a angajaţilor lăsaţi în derivă.