Într-o declarație publică recentă, domnul Ilie Bolojan a afirmat că revenirea la norma didactică de 18 ore nu este justificată, invocând exemplul Germaniei, unde norma ar fi de 24 de ore, și susținând că norma de 20 de ore din România se situează în „media minimă europeană”.
În același timp, a transmis profesorilor că, dacă ne dorim educație de calitate europeană, trebuie „să muncim mai mult”.
Pentru corecta informare a opiniei publice, sunt necesare câteva precizări esențiale, bazate pe date comparative europene, așa cum sunt prezentate de EduPedu și alte surse oficiale.
Norma didactică din Germania nu este echivalentă cu cea din România
În Germania, norma medie este de 22,6 unități de timp pe săptămână, o unitate de timp însemnând45 de minute .
În România, o oră de curs are50 de minute. Prin conversie directă, norma germană echivalează cu aproximativ 20 de ore românești pe săptămână, nu cu 24.
Prin urmare, comparația făcută public este inexactă.
Media europeană a normei didactice este sub 20 de ore
Conform acelorași date, media europeană este de 18,8 ore/săptămână.
Minimul se înregistrează în Croația, Polonia și Finlanda – 14 ore, iar maximul în Ungaria – 26 de ore.
A vorbi despre 20 de ore ca despre o „medie minimă europeană” reprezintă o interpretare forțată a realității statistice.
Germania este model nu doar la rezultate, ci și la finanțare
Dacă Germania este invocată ca model de performanță, atunci comparația trebuie făcută complet.
Germania alocăanual 6,8–7% din PIB pentru educație , cumulând finanțarea landurilor (aprox. 75%) și a guvernului federal.
România, inclusiv sub guvernele din care a făcut parte și domnul Bolojan, alocă între3 și 4% din PIB pentru educație.
A cere „muncă mai multă” în lipsa unei finanțări comparabile nu înseamnă reformă, ci transfer de responsabilitate.
Valorile europene nu sunt selective
Tot în Germania invocată ca model, ministrul apărării Karl-Theodor zu Guttenberg a fost nevoit să demisioneze la 1 martie 2011, la mai puțin de trei săptămâni după apariția acuzațiilor de plagiat.
Deși era un apropiat al cancelarului Angela Merkel, presiunea publică și standardele de integritate au prevalat. Peste 60.000 de cetățeni au semnat petiția „Causa Guttenberg”, iar demisia a fost inevitabilă.
Întrebarea care se impune este simplă:
Aplicăm și în România aceleași standarde europene pe care le invocăm în discurs?
Dacă da, atunci este legitim să ne întrebăm: De ce domnul Marinescu mai este azi la Ministerul Justiției?
Dacă nu, rămânem în logica politicianului român „european la declarații”, dar protector al imposturii și al dublului standard.
BIROUL OPERATIV AL SINDICATULUI LIBER DIN ÎNVĂȚĂMÂNT CĂLĂRAȘI