Pacea sovietică și mai ales condițiile ei impuse României între 1945 și 1989 – despre programul „Carne și grâne românești la schimb cu țiței rusesc” am povestit într-un dialog anterior cu Petre Opriș – i-au condamnat pe români la mizerie și foame, fenomene (și metehne) ale căror efecte se mai resimt și astăzi.
În urma raționalizării alimentelor de către dictatorul Nicolae Ceaușescu – unui român de la oraș (cei din mediul rural erau lăsați în voia sorții) nu-i era oferite într-un an mai mult de 250 de ouă, 10 kg de
de vită, 20 de pui, o jumătate de porc, 10 kg de pește și 10 kg de carne de oaie -, în România comunizată a anilor ’80 au înflorit tranzacțiile comerciale ilegale cu carne și alte produse alimentare indispensabile vieții de zi cu zi (unt, lapte, brânză, mezeluri etc.). Altfel spus, a explodat „piața neagră a cărnii”, floarea economiei subterane comuniste. Acesta este și subiectul interviului cu istoricul militar Petre Opriș, cercetător care a (re)suscitat amintiri și documente de arhivă din frământatul an 1989.
Foamea bate puterea
– Jurnalul: Stimate domnule Opriş, parcă prea des auzim astăzi comentarii laudative despre realizările economiei româneşti din anii ’80, deşi cei care au trăit acele vremuri îşi aduc aminte mai degrabă despre raţionalizarea alimentelor şi umilinţele îndurate la cozi interminabile pentru a ajunge să cumpere câte o ciozvârtă de carne, niscaiva parizer, salam, brânză, lapte, ouă etc. Foamea românilor, care a înăsprit până la ură majoritatea populației, i-a fost până la urmă fatală cuplului Ceaușescu, care se pregătea să predea ștafeta „prințișorului” Nicu, într-o preconizată dictatură ereditară. Dar chiar n-aveau habar Ceaușeștii despre situația precară în care se zbăteau românii? Nu știau că cei mai mulți sufereau de foame, de frig, de lipsa curentului electric? Țin minte și acum temele școlare împlinite la lumina lămpii cu gaz… Sau nu le-a păsat nici cât negru sub unghie, convinși fiind că „prostimea” se va supune în continuare?
– Petre Opriş: Nicolae şi Elena Ceauşescu au ştiut permament despre rezultatele slabe obţinute în agricultură şi zootehnie. De exemplu, la începutul verii anului 1989, Nicolae Ceauşescu a primit o sinteză referitoare la „îndeplinirea planului de intrări la fondul de stat şi de contractare a produselor agricole în perioada 1 I – 31 V şi luna mai 1989, comparativ cu aceeaşi perioadă a anului 1988”. Printre altele, în documentul respectiv se preciza că „intrările la fondul de stat în luna mai 1989, comparativ cu aceeaşi perioadă a anului trecut au fost: – mai mari la lapte de vacă cu 200,5 mii hl (+12,7%); carne de ovine cu 479 tone (+8,1%); carne de iepure cu 78 tone (+22,6%); carne de cabaline cu 94 tone (+66,7%); legume cu 98,8 mii tone (+138,8%); – mai mici la carne de bovine cu 4918 tone (-18,7%); carne de porcine cu 2.921 tone (-6,5%); carne de pasăre cu 4.967 tone (-22,1%); ouă pentru consum cu 50,5 mil[ioane]. buc[ăţi]. (-19,0%)”.
Ședința din 20 octombrie 1989
– Procente slabe la carnea de vită, la cea de porc și de pasăre…
– Această sinteză era semnată de Radu Bălan (preşedintele Comitetului de Stat al Planificării), Paula Prioteasa (ministrul Industriei Alimentare), Nicolae Ionescu (director general la Direcţia Centrală de Statistică) şi de un adjunct al ministrului Agriculturii. Documentul respectiv ne oferă o imagine despre problemele existente în acel moment, în condiţiile în care preşedintele României intervenise în mod repetat, dar fără succes, pentru îmbunătăţirea aprovizionării populaţiei cu produse agroalimentare. Din păcate, reorganizările pe care Nicolae Ceauşescu le-a impus – începând cu Ministerul Comerţului Interior şi Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare, şi terminând cu abatoarele din capitala României şi din ţară – au complicat şi mai mult problemele alimentare cu care se confruntau cetăţenii care locuiau în România acelor timpuri.
– În plus, peste toate aceste deficiențe s-a suprapus și raționalizarea aceea aberantă, din 1980…
– Da, evident, din documentele păstrate în arhivele din România rezultă faptul că sistemele de organizare în toate ministerele menţionate au fost bulversate de hotărârile lui Nicolae Ceauşescu cu privire la raţionalizarea consumului de alimente, însă liderul suprem al P.C.R. considera la 20 octombrie 1989, într-o şedinţă a Comitetului Politic Executiv, că situaţia generală a aprovizionării cu produse alimentare era relativ bună.
Războiul caloriilor
– Uluitor, cu doar două luni înainte de izgonirea sa din fruntea țării…
– Și să vedeți ce idei „alimentare” promova Ceaușescu în această ședință. Citez: „La Capitală, spre exemplu, numai carnea reprezintă 100 kg pe an de locuitor, la care se adaugă soia, ceea ce asigură circa 140 kg, împreună cu preparatele, dar echivalentul în carne, ceea ce, după datele şi cerinţele unei alimentaţii raţionale, depăşeşte cu mult necesarul. […] În mod corespunzător, toate celelalte produse asigură o bună aprovizionare, conform cu cerinţele. După normele internaţionale, noi ar trebui să consumăm 2.650 de calorii. În realitate, până acum, am consumat aproape 3.300 calorii şi cu aceasta vom creşte mult consumul de calorii! […]. În general, în Capitală, este proastă organizarea, începând de la ministerele industriei alimentare şi comerţului, care nu s-au ocupat în mod corespunzător ca produsele care sunt repartizate pentru Capitală să poată fi desfăcute cum trebuie. Sistemul însuşi de organizare a comerţului este necorespunzătoare în Capitală!”. Evident, Nicolae Ceauşescu îi blama pe subordonaţii săi, dar nu îşi asuma răspunderea pentru propriile sale greşeli. În definitiv, preşedintele României a fost cel care i-a promovat „pe bandă rulantă” pe miniştrii criticaţi şi destituiţi după câteva luni de la instalarea lor în funcţii, cu acordul tacit şi la fel de vinovat al tuturor membrilor Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R.
O ipoteză năucitoare: nebunia diabetului
– Chestiunea caloriilor sună aproape înduioșător astăzi! Oricum, e înfricoșător să te gândești în prezent ce aparat de stat-monstru măcina și aburea mintea slăbită de vârstă și diabet a lui Ceaușescu. Dincolo de statistici poate inventate și ajunse, iată, până la noi un lucru este cert: românii chiar sufereau de foame și cum nu se puteau baza pe promisiunile ideologiei comuniste, au căutat să-și satisfacă nevoile altfel. Penuria aceasta de alimente a permis înflorirea aşa-numitei „pieţe negre” de carne, în primul rând. Nicolae Ceauşescu ştia despre existenţa acestor acțiuni comerciale ilegale, dar indispensabile vieții în comunism?
– Răspunsul este afirmativ. Comercializarea de produse alimentare pe „piaţa neagră” a fost doar o consecinţă a deciziilor eronate adoptate de Nicolae Ceauşescu de-a lungul anilor. Penuria de bunuri de strictă necesitate era evidentă în toate magazinele din ţară. Cu toate acestea, preşedintele României dorea să menţină pentru concetăţenii săi un regim alimentar raţionalizat, la fel ca pe timp de război. Putem presupune că atitudinea sa a fost influenţată de soţia sa, de persoanele aflate în apropierea cuplului prezidenţial, precum şi de propriul regim alimentar, ca urmare a diabetului de care suferea.
„Mânării” ale funcționarilor și milițienilor
– Interesant – adică, dacă tot ține comunistul din fruntea statului un strict regim alimentar, să intre și restul de 20 de milioane de cetățeni la cură de slăbire! Aproape că mă umflă râsul… Se cunoaște însă vreo reacție oficială/documentată a dictatorului față de această „piață neagră a cărnii, a alimentelor”?
– Într-un acces de furie, el a recunoscut că presiunile speculanţilor din România asupra sistemului de repartizare a alimentelor erau foarte periculoase. Și avem documentul unei expuneri extraordinare.
– Să-i facem loc, pentru o mai bună înțelegere a fenomenului.
– „Noi avem, de exemplu, pentru carne de porc, un Trust special pentru Capitală – a afirmat Nicolae Ceauşescu la 20 octombrie 1989, în şedinţa Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. Acum, când am făcut controlul, inclusiv cu Ministerul de Interne, care şi ei au dormit şi unii din Miliţie – încă nu i-au descoperit, cred că au fost părtaşi la tot ceea ce s-a întâmplat – s-a constatat că nu au livrat în Capitală şi, pe baza unor ordine date de la comerţ, de la industria alimentară şi de la agricultură, au trimis în toată ţara, deşi, conform legii, ei nu trebuiau să livreze porcii decât în Capitală, fiind trust special pentru Capitală, tocmai ca să asigurăm buna aprovizionare! Au ajuns şi la Braşov, şi la Iaşi, şi la Piteşti, peste tot, inclusiv la diferite unităţi din agricultură, în afară de sistemul menţinut la Ministerul Agriculturii şi la Casele de comenzi de Comerţul Interior, care au câteva centre, care de fapt au fost cuprinse tot în fondurile care erau repartizate pentru Capitală, dar nu s-a asigurat controlul. Eu le-am spus tovarăşilor că dacă ei au asigurate produsele şi dacă cei care le dau telefoane le asigură ce cer şi cât cer, nu-i mai interesează ce găsesc cetăţenii Capitalei (în magazine – nota P. Opriş)! Am stabilit şi propun să se aprobe de Comitetul Politic Executiv ca toate întreprinderile care depindeau până acum de Ministerul Agriculturii, inclusiv Întreprinderea 30 Decembrie, să treacă la Trustul de aprovizionare al Capitalei! Toate! În afară de Întreprinderea 30 Decembrie, în care se lucrează preparate din carne pentru Capitală, am închis toate abatoarele şi fabricile din întreprinderi pentru că acestea au fost unul din mijloacele principale de sustrageri şi de jaf, de furt”.
Deviză: „Ordine și disciplină!”
– Ca să vezi, se fura și atunci ca în codru!
– Ba bine că nu! Cedăm cuvântul tovarășului Ceaușescu: „Abatorul Capitalei are capacitate să taie un număr de animale mai mult decât este necesar. Fabrica de preparate din carne, pe care o dezvoltăm, de 100.000 de tone, până la sfârşitul lunii, are Capitala (ca zonă de desfacere a produselor sale – nota P. Opriş) şi mai sunt şi abatoarele voastre şi vor fi capacităţi mai multe decât este necesar pentru Capitală. Să se preia de la Comerţul Interior la Capitală toate întreprinderile de desfacere a produselor alimentare; să se menţină principiul Caselor de comenzi, însă pe o bază nouă, în conformitate cu normele de consum! Nimeni nu poate să primească mai mult, oricine ar fi! Carnea pe care o dăm noi este suficientă pentru oricine! Sigur, plătind diferenţa care se impune pentru trimiterea acasă, fără a afecta, cum s-a întâmplat până acum, beneficiile din alte domenii! Împreună cu Comitetul de Preţuri, trebuie să vedeţi preţurile pentru că, în întregime, trimiterea de comenzi acasă presupune ca cheltuielile să fie suportate de cine vrea să primească acasă! Nu pe beneficiile generale! Beneficiile generale este una, trebuie să fie special evidenţiate şi acolo să ne rămână un anumit beneficiu, cum este, în general, în toată lumea! Inclusiv magazinul pentru diplomaţi trece la Capitală, rămânând să servească numai diplomaţii, fără a mai putea cumpăra de la aceste magazine (cetăţeni români – nota P. Opriş), de la Ministerul de Externe şi nici de la Comerţul Exterior! Nimeni! Sunt un număr nu prea mare şi chiar dacă ar lua câte un kilogram de carne zilnic, cât sunt ei, 200 şi ceva de persoane, dacă îi prindem că se ocupă de speculă, să le spunem şi lor! Trebuie să punem ordine şi disciplină!”.
Înfierarea speculanților din interior
– Visa frumos Ceaușescu, dar nimeni dintre emanații la putere din jur nu-l mai asculta la finalul lunii octombrie 1989. Cei mai mulți complotau să-l răstoarne și să-i fure privilegiile, ceea ce s-a și întâmplat.
– Da, dar să dăm curs acestui discurs ținut atunci de Ceaușescu, limpezește apele în care se scălda societatea românească de atunci. Așadar, Ceaușescu Nicolae are cuvântul: „Am stabilit şi am spus ca până la sfârşitul lunii (octombrie 1989 – nota P. Opriş) să facem o altă repartizare a magazinelor pe sectoare, să mărim centrele de desfacere şi o raionare a însăşi aprovizionării, ca să nu mai fugă oamenii dintr-o parte în alta. Cantitatea de carne care depăşeşte practic de două ori normele de consum este mai mult decât suficient să asigurăm aprovizionarea! În Capitală sunt 2 milioane de locuitori, în afară de Sectorul Agricol [Ilfov], care intră în aprovizionarea cu judeţele şi am luat în calcul 2,3 milioane locuitori. Deci, practic, nu este chiar o asemenea circulaţie. În restaurante s-a făcut, de asemenea, anarhie, s-a consumat fără socoteală şi acestea au fost o altă cale de a da altă destinaţie cărnii şi produselor din carne. Acuma am stabilit şi Capitala va răspunde direct de totul, după normele care sunt stabilite! Eu mă refer la toate acestea pentru că vreau să atrag atenţia că este necesar, şi Comitetul Politic Executiv să tragă în mod oficial toate concluziile, ca să spun aşa, să se cunoască faptul că tovarăşii care au lucrat şi lucrează în acest sector şi pentru că nu şi-au făcut cum trebuie datoria, dar, mai cu seamă, pentru a lua măsuri şi a asigura şi respectarea întocmai a legilor şi hotărârilor de partid, de a pune în centrul activităţii lor asigurarea locuitorilor Capitalei, a locuitorilor întregii ţări cu tot ce este necesar, conform programelor stabilite, şi de a nu admite în nici un fel nici o altă destinaţie produselor, de a fi necruţători faţă de speculanţi, faţă de oricine ar fi, pornind de la faptul că specula, furtul constituie acţiuni contrarevoluţionare şi ca în toată lumea ele sunt foarte aspru pedepsite!”.
Consilierii hoți de la Casa Albă
– Clar, scăpase frâiele din mână…
– Și ce exemplu urmează! „Voi reaminti numai ce s-a întâmplat la Casa Albă – tuna Ceaușescu – când înşişi consilierii lui [Ronald] Reagan, când au fost prinşi pentru furt, toţi au fost trimişi în judecată şi condamnaţi! Nicăieri în lume nu se poate şi nu se închid ochii cum au făcut organele noastre de miliţie, de justiţie, de stat, că au închis ochii şi au încurajat acest lucru! Chiar ieri, un tovarăş spunea: dacă ştiţi, era un tovarăş foarte bun! Ce tovarăş bun? În momentul în care fură, nu a fost un tovarăş bun şi nu mai poate fi considerat că a fost bun! Nimeni, cine fură, nu poate fi considerat că a fost bun! A fost făţarnic, a ascuns şi a ajuns în situaţia aceasta! Este necesar şi să adoptăm o poziţie foarte fermă în această privinţă! Să cerem Consiliului Popular al Capitalei rapid să pună la punct întregul sistem de desfacere a produselor şi desfacerea şi asigurarea produselor alimentare în fabricile de mâncare, corespunzător prevederilor şi să se pună capăt transformării restaurantelor în localuri pentru nunţi, botezuri şi petreceri şi repartizării din fondul populaţiei de produse pentru acestea!”.
Mușchi țigănesc și icre negre
– Practic, (și) așa se dezvolta „piața neagră de carne”, tot din fondurile statului. Carnea ajungea până la urmă la oameni, dar prin intermediari ai aparatului de stat comunist care-și asigurau anumite câștiguri, cu acordul tacit al celor care trebuia să sancționeze infracțiunile. Se dezvoltase un întreg mecanism de furt al propriei căciuli. Ce nebunie!
– Exact. Iar Ceaușescu oferea și exemple concrete. Ia: „Acum o săptămână am pus pe tovarăşul de la mine, că le-am tot cerut la Capitală, şi am trimis în câteva restaurante din centru. Din restaurantele vizitate, 6-7 restaurante erau ocupate în întregime cu nunţi. Luând meniul, am văzut că acesta cuprindea muşchi ţigănesc, icre negre, şi nu limitat, cum prevede legea, iar în magazine nu am găsit nimic! Acest lucru s-a constatat şi în restaurantele ONT-ului, dar şi în restaurantele care depindeau direct de Capitală! Sigur, eu am luat măsuri să se pună capăt acestui lucru! Se poate să se servească, dar să nu depăşească 20% din ce este existent. Şi în trecut, şi acum, aşa a fost, dar nu să dea totul! Nimic nu se poate da în plus din fondul de aprovizionare al populaţiei! Orice repartizare din fondul de aprovizionare al populaţiei va fi considerată o acţiune contrarevoluţionară! Vreau să fie bine înţeles, ca să nu avem nici un fel de discuţie! Nu putem să luăm din fondurile destinate populaţiei pentru nunţi, botezuri şi petreceri! Aceasta să fie clar şi bine înţeles! De exemplu, la un singur restaurant au găsit tovarăşii, când s-au apucat să facă puţin mai mult control, că au primit 4.000 kg de carne fără nici o repartiţie. Aceasta înseamnă, la normele de consum, în carne pe o zi, că 40.000 de oameni au rămas fără carne, numai dintr-un singur restaurant! Hai să luăm 150 kg pe locuitor, dar noi, până la 200 kg pe locuitor, am dat şi carne tocată. 40.000 de oameni au rămas fără carne!”.
Cazul „Orizont”
– Fascinant! De unde provine această relatare detaliată, domnule Opriș?
– Este un extras dintr-un document păstrat la Arhivele Naţionale ale României.
– Aţi reuşit să identificaţi restaurantul vizat de Ceaușescu şi numele persoanelor implicate în cazul respectiv? Oricum, acest document e o mică dovadă că dictatorul nu era la acea dată complet izolat în cadrul aparatului de stat. Încă primea rapoarte, sesizări, pâre, denunțuri…
– Deşi Ceaușescu nu a făcut nominalizări, putem să presupunem că s-a referit la situaţia înregistrată în anul 1989 la restaurantul „Orizont” din Bucureşti, condus de Vasile Gheorghe şi aflat în subordinea Întreprinderii de Alimentaţie Publică Locală „Cotroceni”. Într-un articol publicat în ziarul „Scînteia” s-a menţionat că la controalele efectuate la date neprecizate au fost găsite 3.362 kg de carne şi 847 kg de preparate din carne în magazia acestui restaurant. Aceste cantităţi au fost procurate pe căi ilegale de la Întreprinderea de Prelucrare şi Comercializare a Cărnii Bucureşti şi de la Întreprinderea de Stat pentru Creşterea şi Îngrăşarea Porcilor Ulmeni (judeţul Călăraşi). Drept urmare, putem presupune că au fost arestaţi preventiv Vasile Gheorghe, gestionara Ioana Milea (pentru sustragerea de produse prin fals), barmanul Traian Nicolae (introducere ilegală de mărfuri în gestiune) şi Rada Vlad (pentru înşelăciune şi creare de plusuri în gestiune prin mijloace frauduloase). Informaţiile au fost publicate la 18 octombrie 1989, după ce în după-amiaza zilei precedente s-a desfăşurat la Bucureşti o dezbatere organizată de Biroul Comitetului municipal al P.C.R. şi Consiliul Popular al municipiului Bucureşti „cu activul de bază din comerţul Capitalei, îndeosebi din alimentaţia publică”. Obiectivul urmărit de organizatorii reuniunii a fost descurajarea speculei, delapidărilor şi corupţiei care se înregistrau în activităţile de comerţ cu produse alimentare din România.
– Tulburătoare vremuri, tulburătoare povești, stimate domnule Petre Opriș! Până la următoarea noastră întâlnire, vă salut și vă mulțumesc. La o bună revedere!
– Mulțumesc. Să ne reauzim cu bine!
Despre Petre Opriș
A absolvit Şcoala Militară de Ofiţeri de Artilerie şi Rachete „Ioan Vodă” (Sibiu, 1990) şi Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti (1997). Doctor în istorie (Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, 2008) şi locotenent-colonel (în rezervă). A lucrat în Ministerul Apărării Naţionale (1990-2002) şi Serviciul de Protecţie şi Pază (2002-2009). Cercetător asociat în cadrul proiectului internaţional „Relations between India and the Soviet Bloc: New Evidence from the Eastern European Archives”, coordonator: prof. dr. Vojtech Mastny, The Parallel History Project on Cooperative Security (PHP), Zürich, 2007-2010. Cercetător în domeniul istoriei Războiului Rece la „Woodrow Wilson International Center for Scholars” (Washington, D.C.), în cadrul Programului de Burse de Cercetare pe Termen Scurt iniţiat de Institutul Cultural Român (România) şi Woodrow Wilson International Center for Scholars (S.U.A.), martie – iunie 2012. Lucrări publicate: „Industria românească de apărare. Documente (1950-1989)” (Editura Universităţii Petrol-Gaze din Ploieşti, 2007), „Criza poloneză de la începutul anilor ’80. Reacţia conducerii Partidului Comunist Român” (Editura Universităţii Petrol-Gaze din Ploieşti, 2008) şi „România în Organizaţia Tratatului de la Varşovia (1955-1991)” (Editura Militară, Bucureşti, 2008). Coautor, împreună cu dr. Gavriil Preda, al celor două volume ale lucrării „România în Organizaţia Tratatului de la Varşovia. Documente (1954-1968)” (Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului, Bucureşti, 2008 şi 2009). Fundaţia Culturală „Magazin Istoric” i-a acordat Premiul „Florin Constantiniu” pentru lucrarea „Licenţe străine pentru produse civile şi militare fabricate în România (1946-1989)” (Editura Militară, Bucureşti, 2018), în cadrul unei ceremonii desfăşurate la Banca Naţională a României (Bucureşti, 24 mai 2019). Apariţii editoriale recente: „Aspecte ale economiei româneşti în timpul Războiului Rece (1946-1991)” (Editura Trei, Bucureşti, 2019) şi „Armată, spionaj şi economie în România (1945-1991)” (Editura Trei, Bucureşti, 2021). De asemenea, este coautor (împreună cu dr. Gavriil Preda) al cărții România în Organizaţia Tratatului de la Varşovia. Documente (1954-1968), publicată în 2008 (volumul I), respectiv 2009 (volumul II). În prezent, îndeplineşte funcţia de director adjunct al Institutului Cultural Român de la Varşovia.
20 octombrie 1989 este data unei ședințe în care Nicolae Ceaușescu înfiera cu mânie proletară tranzacțiile ilegale cu carne de porc ale speculanților din aparatul de stat comunist.
4.967 de tone de carne de pasăre a produs România în anul 1989, cu 22,1% mai puțin decât în anul 1988.
4.918 tone de carne de bovine a produs România în 1989, cu 18,7% mai puțin decât în anul precedent.
50,5 milioane de ouă a fost producția (estimativă) a României în 1989, cu 19% mai puțin decât în anul 1988.
2.921 de tone de carne de porcine a realizat România în anul 1989, cu 6,5% mai puțin decât în anul 1988.
„Nicolae şi Elena Ceauşescu au ştiut permament despre rezultatele slabe obţinute în agricultură şi zootehnie”, Petre Opriș, istoric militar
„Trebuie să fim necruţători faţă de speculanţi… Specula, furtul constituie acţiuni contrarevoluţionare şi ca în toată lumea ele sunt foarte aspru pedepsite!”, Nicoale Ceaușescu, 20 octombrie 1989
„Nicăieri în lume nu se închid ochii cum au făcut organele noastre de miliţie, de justiţie, de stat, că au închis ochii şi au încurajat aceste lucruri (n.r. – furtul, specula)”, Nicolae Ceaușescu, 20 octombrie 1989
Sursa: https://jurnalul.ro/special-jurnalul/interviuri/piata-neagra-carne-perioada-ceausista-997360.html