România a fost mereu o ţară a poveştilor, a cărţilor şi a oamenilor care le transmit mai departe. De la documentele vechi, scrise pe pergamente în secolul al XIV-lea, care consemnau primele acte ale Țării Româneşti şi ale Moldovei, până la cărţile tipărite în Transilvania în vremea Școlii Ardelene, lectura a fost mereu o punte între trecut şi viitor.
La bibliotecă, un copil sau un tânăr descoperă cum oamenii de altădată şi-au pus întrebări şi şi-au căutat răspunsurile, lăsându-le scrise pentru cei ce vor veni. Nu putem însă să ignorăm realitatea: statisticile arată că românii citesc tot mai puţin. Tinerii petrec din ce în ce mai puţin timp cu cărţile, iar atenţia lor este adesea distrasă de ecrane şi de fluxuri nesfârşite de informaţie. Și, dacă nu suntem atenţi, riscăm să pierdem ceea ce ne defineşte ca naţiune: memoria colectivă, cultura şi spiritul nostru de înţelegere.
Dar lectura nu e doar un obicei, nu e doar un mod de a petrece timpul liber. Lectura ne leagă de trecut, ne face să simţim cum au trăit oamenii în Evul Mediu, cum au organizat principatele noastre în secolele XVII-XVIII, cum s-au unit Moldova şi Țara Românească în 1859 şi cum a luat naştere România Mare în 1918. Ne ajută să înţelegem momentele grele, cum au fost dictatura comunistă şi anii de privaţiuni, şi să preţuim libertatea câştigată prin Revoluţia din 1989.
Fiecare carte citită, fiecare document studiat este o verigă în lanţul care ne leagă de trecut şi ne pregăteşte pentru viitor. România a trecut prin multe încercări: invazii, dominaţii străine, schimbări politice profunde. Și totuşi, spiritul nostru a rămas viu. Biblioteca Academiei Române, colecţiile muzeelor, manuscrisele de la Putna şi Voroneţ, tipăriturile lui Eminescu sau Blaga, toate acestea arată că românii au ştiut să păstreze vie memoria şi identitatea prin cuvinte. Lectura nu a fost niciodată un lux; a fost o armă împotriva uitării şi o şansă de a înţelege lumea.Și astăzi, provocarea noastră este diferită.
Nu mai vine din cenzură sau invazii, ci din ritmul rapid al vieţii şi din multitudinea de experienţe care ne înconjoară zi de zi. E uşor să fim prinşi între ecrane şi fluxuri nesfârşite de informaţii, iar timpul pentru lectură poate părea adesea limitat. Dar lectura poate renaşte. Ea poate ajunge în fiecare casă, în fiecare şcoală, în fiecare colţ de sat sau oraş. Bibliotecile mobile, programele de lectură pentru copii şi tineri, proiectele care aduc scriitorii aproape de cititori, toate acestea sunt paşi concreţi pentru a reconecta oamenii cu cărţile.Nu e vorba doar despre literatură.
Este vorba despre valori: curajul de a întreba „de ce?”, răbdarea de a asculta şi reflecta, capacitatea de a înţelege ce înseamnă să trăieşti într-o comunitate, într-o ţară şi într-o lume mai largă. Lectura construieşte punţi între generaţii şi păstrează vie memoria culturală.Astăzi, vă chem pe toţi: părinţi, profesori, tineri, seniori, să redescoperim bucuria de a citi. Să nu lăsăm tehnologia să ne răpească poveştile. Să nu lăsăm graba să ne facă superficiali. România nu va fi doar o ţară pe hartă; ea va fi vie atât timp cât oamenii ei citesc, învaţă, transmit şi visează împreună.Pentru că, atâta timp cât întoarcem pagini, atât timp cât ne pierdem în poveşti, România nu doar că există… ea trăieşte. Și va străluci, la fel cum au strălucit ideile şi cuvintele generaţiilor care au construit-o de-a lungul istoriei: de la Mircea cel Bătrân şi Ștefan cel Mare, la Eminescu şi Blaga, şi la cei care continuă să scrie astăzi.