Astăzi, la „Dicționar cultural”, o provocare interesantă: „bășcălie”. De unde până unde s-a insinuat în limba lui Eminescu acest cuvânt cu certe rezonanțe orientale? Cum ne-am îmbogățit cu numele (protector) Răzvan, dar cu Amza și Chifu?
Etnologul Gheorghiță Ciocioi, profesorul nostru în deslușirea meandrelor lingvistice, are cuvântul: „Tălmăcit prin luare în râs, batjocură,
este un termen de origine turcă. A face bășcălie de cineva = a socoti pe cineva separat , în plus ( bașka ), neprieten uneori, scoțându-i în evidență unele neajunsuri (având ceva aparte față de ceea ce este acceptat, demn de ridiculizat). A bășcăli (certa, mustra, face de râs pe cineva) e în fapt o neacceptare ori o subliniere a alterității ( bașkali , tc.), negându-i celuilalt, adeseori în glumă/ prietenește , mai toate ale sale.”
(H)amza leul
Tot aici: „Cuvântul bașkalia , cu sensul dat (separat, aparte, de luat în râs, neprieten – dialectal în limba bulgară, provenit din turcă), a născut nume de familie la sud de Dunăre: Bașkaliev, iar la nord, supranume: al Bașcaliei .” În continuare, vă propunem deslușirea unui nume faimos mai ales grație unui actor de suflet al românilor: Amza (Pellea): „Este un nume de Botez creștin, serbat de Rusalii, folosit mai ales în Oltenia (rar, astăzi), Bulgaria, Albania, Macedonia etc.
În turcă, Hamza provine din arabă, unde se tălmăcește prin puternic, leu. La noi, numele de Amza/Amzin se trage de la sud de Dunăre, uneori ajungând în părțile noastre prin unii latifundiari (ortodocși) de origine albaneză. Fără vreo legătură cu numele musulman, fiind dat la Botez creștinilor. Mai cu seamă celor din zona Vidin.”
La întâlnirea cu turcii
În completare: „Faptul se datorează deselor contacte dintre turci și creștini (în Vidin, în urmă cu un veac turcii erau majoritari, iar în Nicopole alcătuiesc și astăzi peste jumătate din populația orașului de la Dunăre). Astfel, numele Paștilor, în zonă, mai este numit și acum (rar, e drept) cu numele turcesc: Paskalya, Rusaliile purtând aici multă vreme tot un nume turcesc: Hamsin/Hamzin/Amzin yortusu. Pe scurt: Hamzin. În tălmăcire: yortusu – praznic; hamsin (Cincizecime, Rusalii; hamsin-ul neavând vreo legătură cu Hamza, ci cu numărul cincizeci în arabă – un nume al marii sărbători creștine întrebuințat și astăzi de turci în forma dată.”
Trecerea fluviului
Aproape de concluzie: „Prin urmare, pruncii născuți de Hamsin/Amzin, fie ei vlahi sau bulgari, primeau la Botez, în zonele date, numele de Amzin, Amzina, Amza. Nume creștine întâlnite și astăzi la sud de Dunăre. Unele devenite nume de familie: Amzin, Amzov etc. Numele avea să treacă, evident, fluviul. Prin înrudiri, mai ales. Altfel, pe tatăl marelui actor Amza Pellea îl chema tot Amza. Din Oltenia nelipsind nici Amzin. Nume tot mai rare, părut exotice… Astăzi aproape uitate.”
Nume cu înțeles uitat
„Nume protector, asemenea numelor Oprea, Zăprean, Stamate etc. De aici, răspândirea lui, în trecut, pe o arie destul de întinsă. Nu doar la noi, ci și în Balcani – Rizvan (medio-bulgara de cancelarie, bulgară). Astăzi, în Balcani, devenit nume de familie – Rizvanov. Răzvan (grafiat și Rezvan)/ Rizvan este, în slavă, o modificare a numelui Rizan – prescurtare din Harizan. Harizan (din χαρίζω – a dărui, gr.) a căpătat înțelesul, în medio-bulgară, de dăruit – fiind vorba de vechiul obicei al dăruirii unui copil pentru a fi ferit de boli și necazuri – abătute asupra sa chiar de la naștere, ori asupra familiei cu puțină vreme în urmă.”
„Nume prezent în întreaga Peninsulă Balcanică, Armenia, Țările Române. Își are originea într-o poreclă turcească: bıyıkli – mustăcios, cu mustăți mari (mustață – bıyık, tc.). Cunoscut la noi mai ales în Moldova.”
Maricaru, Mărcaru
„În trecut, și Maricar, Mărcar. Nume folosite mai ales în Bucovina (dar și în Moldova, rar în Muntenia). Inițial, patronime populare . Asemenea numelui Bararu/ Barariu. Maricar – al lui Marica/Maricu; Mărcaru – al lui Marcu. Ultimul, prezent și printre slavi astăzi în țările vecine, cu o terminație specifică (Mărkarov). Altfel, puține nume de familie românești nu vor fi slavizate – ca de pildă numele Ceva (dintr-o poreclă: ceva-ceva ), înregistrat la sud de Dunăre.”
„Prescurtare a numelui Nichifor/ Chifor. Este greșită părerea că ar avea legătură cu numele de Chifa (mai apoi Petru), ori cu cel de Epifanie/ Echihanie (ultimul, în cazuri rare, e posibil să fi avut parte de o astfel de evoluție), după cum o arată înregistrările (la noi, mai ales în Moldova). În Bulgaria – Kifo/Kiho/Kifor – din Nichifor (nume întâlnite inclusiv în satele de lângă Dunăre).”
„Nume de Botez dat celor născuți de Înălțarea Domnului. Astăzi, nume de familie. În medio-bulgară, praznicul Înălțării este numit Spasovden – Ziua (Înălțării) Mântuitorului. Pe scurt: Spas (pronunțat Săpasă ). Spas (Mântuitorul) în limbile slave moderne apare, cel mai adesea, sub forma Spasitel. Spas, totodată, traduce numele grec Sotir. În română, numele (slav al) sărbătorii a fost cunoscut vreme de mai multe veacuri ca Ispas.”
„Prescurtare a numelui Eustație/ Eustațiu. În trecut, în calendar, sub influență slavă, Evstati/ Evstatie (Plakida). Sfânt prăznuit pe 20 septembrie. Cunoscut și ca Stati, Statie. Nume întâlnit nu doar la români, ci și la slavii sudici (sub forma Stati). Astăzi, nume de familie.”
Danciu – origine și înțeles
„Provine din numele de botez Iordan , întâlnit, în trecut, în Bulgaria, Macedonia și Țările Române. Mai întâi, diminutiv: Iordancio. Apoi, Dancio, la bulgari, Danciu, la români… Se serbează pe 6 ianuarie. Întâlnit la noi mai cu seamă în sud, îl aflăm deja, după 1834, ca nume de familie.”
„Din Romce, Romcea. Supranume/ poreclă prin slavizarea termenului turcesc rum – grecul . Ajuns nume în Balcani: Rumceo/ Romceo, Rumce. Trecut și la nord de Dunăre.”
„Nume întâlnit mai ales în județele din sudul țării. De origine turcă. Răspândit și în Balcani. Yavru/ Yavrum = pui de om, prunc, bebeluș, copil născut de curând, plăpând. Dar și pui al unui animal, cățeluș. Ajuns, din supranume, nume de familie.”
„Nume rar la noi. Diminutiv slav (mai ales la ucraineni și ruși) pentru Kuzma, Kosma (Cosma). Feminin Kuzina. Astăzi, în spațiul slav, cel mai adesea nume de familie.”
Coslogeni – puzderie de nuci
Cozlogeni este numele unui sat din județul Călărași. De unde s-a înfiripat în limba noastră acest nume? Gheorghiță Ciocioi: „În trecut, format din două cătune. Prin strămutarea de peste Dunăre, din satul Cozlugea (sunt mai multe așezări cu acest nume), în timpul războaielor ruso-turce, a unor familii aici, va primi numele de Cozlogeni (veniți din Cozlugea). Nume de origine turcă – Kozluca (a se citi Cozlugea). Kozlu (tc.) – loc plin cu nuci.”
Pastila de religie
De ce nu a trăit Sf. Dimitrie Basarabov în vremea binecredincioșilor împărați de Târnovo, Petru și Ioan Asan/Caloian
„Răspunsul este unul simplu”, apreciază etnologul Gheorghiță Ciocioi. Și oferă și explicațiile: „În 1207, Ioniță Caloian se mută la cele veșnice. Pe apa Lomului, cea dintâi comunitate monahală în stâncă este întemeiată de Ioachim I, viitor patriarh de Târnovo (1235-1246), în jurul anului 1220. Numele celor trei ucenici ai săi, după petrecerea lui la Athos și mutarea la Krasen, e cunoscut. O obște rămasă multă vreme aceeași. Abia către 1230 este săpată în stâncă o biserică ceva mai încăpătoare, comunitatea monahală de la Ivanovo devenind una înfloritoare după 1240.”
Roi dinspre Ivanovo
Mai mult: „Numărul mănăstirilor și sihăstriilor în zonă se va înmulți însă după 1300 ( roind de la Ivanovo), câteva având această datare în apropierea actualului sat Basarabovo, de lângă Dunăre (1330-1340). Greu de socotit așadar o petrecere a Sfântului ocrotitor al Bucureștilor în perioada propusă de unele hagiografii de la noi. Vremea închinovierii Sfintei Teofana Basarab, jumătatea veacului al XIV-lea, ar putea fi luată în calcul cumva pentru petrecerea Sfântului pe Lom. Ori poate începutul veacului al XV-lea…”
„Tălmăcit prin luare în râs, batjocură, bășcălie este un termen de origine turcă.”, Gheorghiță Ciocioi, etnolog
„ A face bășcălie de cineva = a socoti pe cineva separat , în plus ( bașka ), neprieten uneori, scoțându-i în evidență unele neajunsuri (având ceva aparte față de ceea ce este acceptat, demn de ridiculizat).”, Gheorghiță Ciocioi, etnolog
„ A bășcăli (certa, mustra, face de râs pe cineva) e în fapt o neacceptare ori o subliniere a alterității ( bașkali , tc.), negându-i celuilalt, adeseori în glumă/ prietenește , mai toate ale sale.”, Gheorghiță Ciocioi, etnolog
„La noi, numele de Amza/Amzin se trage de la sud de Dunăre, uneori ajungând în părțile noastre prin unii latifundiari (ortodocși) de origine albaneză.”, Gheorghiță Ciocioi, etnolog
„ Buiucliu este un nume prezent în întreaga Peninsulă Balcanică, Armenia, Țările Române. Își are originea într-o poreclă turcească: bıyıkli – mustăcios, cu mustăți mari.”, Gheorghiță Ciocioi, etnolog
Sursa: https://jurnalul.ro/cultura/carte/dictionar-cultural-limba-romana-bascalie-969877.html