Un profesionist care lucrează în industria jocurilor de noroc spune deschis că dependența de jocuri este o problemă reală și serioasă, care afectează oameni și familii. „Nu neg acest lucru și nu încerc să îl minimalizez. Există cazuri dramatice și ele trebuie tratate cu responsabilitate. Dar întrebarea corectă nu este dacă problema există, ci dacă interzicerea sălilor o va rezolva cu adevărat.”
Potrivit acestuia, realitatea ar putea fi mult mai complicată decât pare la prima vedere.
„Dacă închidem sălile, jocurile nu dispar. Ele se mută online și pe piața neagră. Iar acestea sunt mult mai greu de controlat.”
Mutarea jocurilor de noroc în mediul online ar putea crea, în opinia celor din industrie, probleme chiar mai mari decât cele existente în prezent. Accesul este mult mai simplu, controlul asupra jucătorilor este mult mai redus, iar tinerii pot ajunge mult mai ușor la astfel de platforme.
Într-o sală fizică există personal, există supraveghere, există reguli clare și autorități care pot verifica modul de funcționare. În mediul online, însă, lucrurile devin mult mai greu de monitorizat.
Un alt aspect important ține de fluxul banilor. În momentul în care jocurile se mută pe platforme online din afara țării, o mare parte din bani părăsesc economia României. Taxele nu mai ajung la bugetul statului român, iar profiturile sunt generate în alte jurisdicții.
„Prin decizii luate cu intenția de a proteja oamenii, riscăm de fapt să pierdem controlul asupra fenomenului și să alimentăm o industrie care nu mai poate fi reglementată eficient”, susțin reprezentanți din domeniu.
În municipiul Călărași există în prezent aproximativ 22 de locații fizice de jocuri de noroc. Dacă, ipotetic, administrația locală ar introduce o taxă de 1.000 de euro pe an pentru fiecare locație, bugetul local ar încasa aproximativ 22.000 de euro anual.
Susținătorii unei abordări mai echilibrate spun că această sumă ar reprezenta un venit suplimentar pentru oraș, în locul unei interdicții totale care ar putea avea și alte consecințe economice.
Un alt efect direct ar fi pierderea locurilor de muncă. Estimările din industrie arată că închiderea celor 22 de locații ar putea lăsa fără loc de muncă aproximativ 150 de persoane. Dacă se ia în calcul faptul că, potrivit statisticilor, într-o familie de trei persoane doar una este angajată, impactul social ar putea afecta indirect aproximativ 450 de persoane.
În spatele fiecărei săli de jocuri există angajați – operatori, personal de curățenie, tehnicieni, agenți de pază – dar și numeroși furnizori și colaboratori. De asemenea, fiecare locație are contracte cu diverse companii de utilități și servicii, precum Ecoaqua, Urban, firme de pază, furnizori de energie electrică sau gaze.
Din acest motiv, reprezentanții industriei spun că închiderea sălilor nu ar afecta neapărat marile companii, ci în primul rând angajații și economia locală.
Un alt argument invocat este legat de posibilitatea de intervenție în cazul jucătorilor cu probleme. Într-o sală fizică, personalul poate observa comportamentele problematice și poate interveni sau refuza accesul. În mediul online, însă, jucătorul rămâne singur în fața telefonului sau calculatorului, fără niciun filtru real.
„Mutarea completă în online face dependența mai greu de controlat, mai greu de identificat și, în multe cazuri, chiar mai periculoasă”, avertizează specialiști din domeniu.
Cei care lucrează în industrie spun că nu susțin lipsa regulilor, dimpotrivă. Ei consideră că domeniul ar trebui reglementat mai strict, cu controale reale, limitarea accesului pentru persoanele vulnerabile, programe de prevenție și consiliere, dar și mai multă educație publică.
„Interdicțiile luate din pix nu rezolvă problema. Istoria ne-a arătat de multe ori că atunci când interzici complet un fenomen care există deja în societate, nu îl elimini. Doar îl împingi într-o zonă pe care nu o mai poți controla.”
Din această perspectivă, concluzia celor din industrie este că soluția nu ar trebui să fie închiderea totală a sălilor de jocuri, ci o reglementare mai responsabilă și un control mai eficient al fenomenului.
„Dacă scopul este protejarea oamenilor, trebuie să fim sinceri: interzicerea sălilor nu va opri dependența. Doar o va muta pe ecranul telefonului. Soluția este să facem curățenie în sistem, să îl controlăm corect și să construim un model mai responsabil – pentru oameni, pentru angajați și pentru economie.”, concluzionează reprezentanții domeniului.