Un obiectiv cheie îl reprezintă sustenabilitatea financiară, respectiv corelarea cheltuielilor şi fondurilor cu nevoile populaţiei şi reducerea vulnerabilităţilor bugetare.
Totuşi, realitatea arată o tensiune între priorităţile bugetare: pe de o parte, guvernanţii alocă resurse mari pentru apărare şi echipamente militare, iar pe de altă parte, finanţarea sănătăţii şi protecţia socială rămân adesea sub nivelul necesar.
Concret, cheltuielile militare cresc rapid, în contextul geopolitic actual (NATO, tensiuni regionale), sistemul de sănătate rămâne subfinanţat, cu spitale vechi, personal insuficient şi servicii preventive slabe, iar măsuri precum neplata primei zile de concediu medical arată că se caută economii pe umerii cetăţenilor, în timp ce alte domenii primesc fonduri masive (apărarea sau investiţiile strategice).
Această situaţie generează un sentiment de lipsă de protecţie a vieţii şi sănătăţii, afectând încrederea oamenilor în autorităţi.