Avem unele dintre cele mai fertile terenuri agricole din Uniunea Europeană, dar importăm masiv alimente. Avem apă, sol, climă favorabilă şi fermieri harnici, dar rafturile magazinelor sunt pline de produse din alte state membre.
În timp ce în Franţa, Polonia sau Olanda agricultorii sunt susţinuţi prin politici coerente, predictibile şi finanţări accesibile, în România fermierii sunt sufocaţi de birocraţie, lipsă de infrastructură şi instabilitate legislativă. În loc să exportăm valoare adăugată, exportăm materie primă şi importăm produse finite la preţuri mai mari.Această situaţie nu este o întâmplare. Este rezultatul direct al incompetenţei şi lipsei de viziune a guvernelor succesive.România ar putea să-şi hrănească propria populaţie cu produse sănătoase, locale, dar este ţinută într-o stare de dependenţă alimentară.Mai grav, resursele naturale — de la terenuri agricole la ape şi păduri — nu sunt gestionate în interesul cetăţenilor români.În alte state europene, aceste resurse sunt protejate şi valorificate strategic.
La noi, ele sunt risipite sau exploatate haotic, fără beneficii reale pentru populaţie.România este, fără îndoială, una dintre cele mai bogate ţări din Europa din punct de vedere agricol. Dispunem de terenuri fertile, de resurse naturale generoase şi de un potenţial agricol care ar putea asigura nu doar securitatea alimentară internă, ci şi contribuţii semnificative la aprovizionarea întregului continent.Și totuşi, realitatea este profund contradictorie. În timp ce exportăm materii prime agricole, milioane de români se confruntă cu dificultăţi în a-şi asigura hrana de zi cu zi.Preţurile alimentelor cresc constant, lanţurile de producţie sunt dezechilibrate, iar valoarea adăugată pleacă în afara ţării.Fermierii români se luptă cu lipsa sprijinului real, infrastructura este insuficient dezvoltată, iar politicile publice nu reuşesc să transforme potenţialul în prosperitate.
Această situaţie nu este doar paradoxală, ci inacceptabilă.Nu putem vorbi despre o ţară prosperă atât timp cât cetăţenii ei sunt vulnerabili în faţa insecurităţii alimentare.Este nevoie urgentă de politici coerente care să susţină producţia locală, procesarea internă şi accesul echitabil la hrană pentru toţi românii.România nu trebuie să fie doar „grânarul Europei” în statistici, ci o ţară în care fiecare cetăţean trăieşte cu demnitate.
Este momentul să transformăm potenţialul în realitate şi resursele în bunăstare pentru toţi.România nu este săracă. Este prost administrată. Iar această realitate trebuie spusă clar şi răspicat: „Țara care poate hrăni Europa, dar îşi înfometează propriul popor”
Sursa: https://atitudineadincalarasi.ro/romania-saraca-tara-bogata-intre-potential-si-esec-administrative/