Cei mai afectaţi sunt, din nou, pensionarii şi familiile cu venituri mici. Pentru ei, fiecare scumpire înseamnă mai puţină mâncare pe masă, medicamente amânate sau facturi plătite cu întârziere. Nu mai există spaţiu de ajustare, există doar diferenţa tot mai mare dintre venituri şi costul real al vieţii.Această situaţie nu este întâmplătoare. În 2026, Guvernul a decis să menţină pensiile şi indicatorii sociali la nivelul lunii decembrie 2025.
Punctul de referinţă a rămas la 81 de lei, iar indicatorul social de referinţă nu a fost actualizat, exact într-o perioadă în care inflaţia continuă să erodeze veniturile fixe.În acelaşi timp, politica fiscală a accentuat presiunea asupra consumului. Majorarea TVA la 21% şi restrângerea cotei reduse la 11% au transferat povara direct asupra populaţiei, inclusiv asupra celor care deja abia îşi acoperă cheltuielile de bază.Rezultatul este evident, veniturile mici sunt lăsate în urmă, în timp ce costul vieţii creşte accelerat.
Nu vorbim despre o simplă conjunctură economică, ci despre o alegere politică, aceea de a nu proteja categoriile vulnerabile într-un moment critic. Când veniturile sunt îngheţate, iar preţurile cresc, nota de plată nu dispare, ea ajunge, inevitabil, la pensionari, la bolnavi şi la familiile care trăiesc deja la limită.Nu poţi cere oamenilor să mai aştepte atunci când, pentru mulţi, traiul a devenit deja o luptă de la o lună la alta. Și nu poţi vorbi despre stabilitate economică în timp ce puterea de cumpărare scade vizibil, iar statul transferă costul propriilor decizii către cei mai vulnerabili.